Catalogat de curand de catre A.R. Deleanu drept un “saman al literaturii romanesti” (eticheta cum nu se poate mai potrivita, pentru ca Michael Haulica nu este doar un Cavaler al Cuvintelor, ci, mai ales, un Cavaler al Cuvintelor Vrajite), scriitorul (totodata editor, promotor, om de cultura si sustinator al culturii in general) aduna in paginile acestui volum cele mai bune povestiri fantastice ale carierei sale pana in anul 2010 inclusiv, oferindu-ne o carte solida cu treizeci si cinci de texte (nu neaparat scurte!). Natura acestora este complexa, de la cyberpunk la realism magic, iar scriitura este intotdeauna poetica, adanca, creatoare de universuri in care imersiunea completa este obligatorie, pentru a putea sa le intelegi. Dar este o imersiune fascinanta, asa ca nu este dificil sa te pierzi in lumile evocate, si este de la inceput evident ca le vei parasi totodata frustrat si fermecat.
Ca un avertisment, Michael Haulica foloseste in prozele lui limbajul si situatiile “dure”, dar o face la modul artistic, revelator, lipsit de orice urma de vulgaritate. Mai mult, povestile prezentate reprezinta adevarate jocuri ale imaginatiei la care cititorul este provocat si in care este atras, autorul lasandu-l uneori sa castige, dar invingandu-l cel mai adesea, cu un machiavelism literar care spune multe despre valorile romanesti si imi readuce speranta ca, odata ce si scriitorii nostri vor intra mai in forta pe piata internationala, locul nostru pe harta literaturii universale va fi unul bine definit si demn de tot respectul.
Lasand la o parte consideratiile generale, nu voi lua toate cele treizeci si cinci de povestiri la rand, pentru ca ar fi prea multe, ci voi alege, cu totul subiectiv, cateva dintre ele, pentru a exemplifica, cat de cat, unele fatete literare ale scrierilor lui Michael Haulica:
Am sa incep cu povestirile din categoria Marelui Joc, si aici trebuie sa mentionez ca multe dintre povestile lui Michael Haulica sunt interconectate, personajele migrand liber dintr-una intr-alta,referintele numeroase, la fel ca si autoreferintele, nelipsind. Universul Marelui Joc, in care se petrec mai multe dintre intamplarile aduse in fata noastra de catre autor, este un univers cyberpunk intunecat si melancolic, in care razboaiele adevarate au fost inlocuite cu unele virtuale, nu mai putin damnabile si damnate. Personaje cum ar fi colonelul-programator Vadim Darkovski si helpasii sai, ori celalat nume puternic al Jocului, Klaus Lehnor Quasarrakis, fac deliciul a doua dintre cele mai minunate texte ale volumului – Noi, cei cu ochii arsi si Jucator pe viata, indexat la Paladini. Aici aflandu-ma, as dori sa mentionez ca un roman centrat pe aceste doua personaje spectaculoase nu ar putea decat sa fie o veste foarte buna pentru toata lumea, ori poate Michael se va gandi sa reia destinul celor doi macar in niste noi povestiri din lumea Jocului. Ar fi frumos.
Printre celelalte proze din prima parte a volumului, trebuie neaparat sa amintesc SIHADA, in care hrana naturala devina mortala, Madia Mangalena, o interesanta parabola christica, Sinuciderea din strada Mierlei, arhicunoscuta Mufisti, gofreni si noduri (bazata pe un senzational joc de cuvinte care, surprinzator, s-a pastrat si in excelenta varianta engleza aparuta peste granita), povestile cu alura fantasy Mireasma tarzie a mortii si Singuratatea ploii violete (Den Arr fiind un alt personaj ale carui experiente le-as dori reluate in povestiri viitoare)… si as putea continua, dar ma opresc…
O alta lume, tot de factura cyberpunk, in care ne atrage cu multa iscusinta Michael Haulica este cea a motocentaurilor, o lume in care Imperiul Trac a infrant Imperiul Roman si a dezvoltat o tehnologie organica si decadenta. Atat Neverly Hills, cu celebra poveste a mainii lui Genostes, cat si Motocentaurii dorm singuri sunt doua texte excelente, facand parte din ciclul mai vast Motocentauri pe acoperisul lumii (creat de bagheta magica a lui Ionut Banuta cu ajutorul unor mari scriitori romani, Sebastian Corn, Michael Haulica, Danut Ivanescu etc., un ciclu de povestiri a carui reeditare multi o asteptam cu sufletul la gura).
Odata epuizate aceste zone de science-fiction “direct”, intram, de la jumatatea cartii, intr-o serie de proze fantastico-poetice foarte intense, din care dragostea, erotismul si intrebarile existentiale nu lipsesc, serie care reprezinta totodata un Pasaj de trecere catre realizarile mai recente ale autorului, senzationalele si distopicele Vremea zapuselii si Microtexte, asupra carora nu pot sa nu zabovesc putin. Avem de-a face cu doua destine paralele, cel al “gibsonului” William Lotek Sendai-Seven, un blogger care aspira sa devina romanicer intr-o societate in care posterele cu William Gibson Intemeietorul se regasesc pe peretii unei mari parti a populatiei, si cel al autorului de microtexte Daniel Visoianu, prieten al lui Lotek si experimentator al Transferului in alte trupuri, dintr-un sentiment de spleen. Povestile celor doi isi vor gasi un final tragic in carciuma fostului doctor Armand Chirculescu (hm, interesanta referinta…), Josephine, in care un samurai misterios a sosit pentru a-si indeplini misiunea…
Ce ar ramane de adaugat? Poate ca, spre bucuria mea, lumea Zapuselii a fost continuata de Michael si in O huca in minunatul Inand, fiindu-ne totodata promisa si o alta viitoare povestire corelata. Si, desigur, ca Michael Haulica este un scriitor care nu trebuie ratat de catre iubitorii literaturii romane ori de catre iubitorii literaturii fantastice, fie ea romana ori straina, daca se considera interesati de o calatorie cu adevarat complexa, amintind, ca stil si atmosfera, de calatoriile oferite de catre marii scriitori spanioli si sud-americani, dar impregnata de o originalitate spectaculoasa, o calatorie in care fiecare cuvant spune o poveste, si in care fiecare poveste e alta de fiecare data cand o recitesti.
Sursa: http://oliviucraznic.wordpress.com/2012/02/14/oliviu-craznic-michael-haulica-povestiri-fantastice/

Haulica - Povestiri fantastice (Recenzie preluată de pe blogul scriitorului Oliviu Craznic cu acordul acestuia)
Post Stats
- 939 words
- 6197 characters
- 306 s reading time
- 469 s speaking time
Link to this post:
<a href="https://www.mediatarget.ro/arta-plus/recenzie/michael-haulica-povestiri-fantastice-recenzie-preluata-de-pe-blogul-scriitorului-oliviu-craznic-cu-acordul-acestuia/">Michael Haulica – Povestiri fantastice (Recenzie preluată de pe blogul scriitorului Oliviu Craznic cu acordul acestuia)</a>
O sa adaug Lumea lui Waldemar , probabil ca ne-a scaapt mie si lui Nicu Voicu cand am pus cap la cap materialele. Cat despre romanul lui Oliviu, am gandit rubrica Bibliografie ca fiind o rubrica unde includem volumele autorilor care publica proza scurta in numarul respectiv, nu texte de non-fictiune. Dar tinand cont ca Oliviu a publicat si o proza in Gazeta SF, o sa adaug si cartea sa. Multumesc pentru semnalare!