Două lucruri trebuie ştiute de la început referitor la cel mai recent roman al maestrului Mircea Opriţă (Cavaler al Literaturii române, conform Monitorului Oficial): mai întâi, faptul că volumul se încadrează perfect ca o continuare a aventurilor lui Gulliver, autorul reuşind într-un mod excepţional să redea peripeţiile eroului în manieră swiftiană; apoi, că avem de-a face cu o satiră a societăţii moderne, în special a celei româneşti dar nu numai.
Mai exact, cunoscutul personaj Lemuel Gulliver, după ce a scăpat de pitici, uriaşi, savanţi dubioşi şi cai vorbăreţi (în volumele swiftiene ale seriei), naufragiază în insula Capricia, în care recunoaştem cu uşurinţă România de azi cu toate problemele aferente, probleme care îl nedumeresc cum nu se poate mai tare pe bravul supus britanic, confruntat cu procese simulate, corupţie, valori inversate, neseriozitate şi cam cu tot ce ne confruntăm cu toţii astăzi. Veţi recunoaşte în carte, fără probleme, pe cine întruchipează principele-jucător Trosnack, doctorul Somu, principele decedat Ciocesko etc., si veti asista la reactiile pline de demnitate si de uimire ale lui Lemuel Gulliver, când va observa că lumea nu prea mai seamănă cu cea pe care o ştie el, şi că progresul, în ciuda unor evidente avantaje, poate aduce şi evidente dezavantaje, atunci când nu este manageriat cum trebuie.
În mod deosebit mi-a plăcut omagiul adus la începutul cărţii de către autor lui Conan Doyle, prin utilizarea ca personaj a căpitanului-detectiv Sherry Holmes, precum şi finalul care pe mine cel puţin m-a dus cu gândul la o altă operă favorită, Aventurile lui Gordon Pym.
O carte foarte bună, amuzantă dar şi tristă, care ridică întrebări dar şi dă răspunsuri în mod indirect, scrisă foarte serios şi care te ţine în suspans tot timpul – paradoxul satiră/suspans este mânuit de autor într-un mod remarcabil, el folosind pentru aceasta calmul netulburat al britanicului în faţa celor mai dubioase situaţii, ceea ce conduce uneori la filosofie tragică, iar în alte cazuri la hohote de râs.
Puteţi citi cartea atât ca pe o analiză hotărâtă a zilelor pe care le trăim, cât şi ca pe un roman de aventuri într-o lume ciudată – ambele variante vă vor satisface.
Aş dori să mai adaug, înainte de încheiere, faptul că volumul mi s-a părut bine redactat (deşi nu am reuşit să găsesc numele redactorului în interior) şi, ceea ce mi-a plăcut foarte mult, este tipărit pe coli albe de foarte bună calitate. Pe mine m-au deranjat destul de mult parantezele pătrăţoase din text, dar o fi o ţicneală de-a mea – pur şi simplu forma parantezelor (nu textul pus între paranteze) mi-a părut a distruge cursivitatea frazei. Mi-a plăcut şi coperta, deşi cred că trebuia pus şi Gulliver pe ea, în fine. Din câte ştiu eu, cartea nu prea se găseşte pe piaţă, însă o puteţi comanda pe Elefant.ro. Tot acolo mai puteţi găsi o altă excelentă carte a maestrului, Povestiri de duminică. Eu zic să le comandaţi pe amândouă, merită cu prisosinţă.
Vă doresc lectură plăcută! Eu am avut.
Comanda cartea | Comanda ebook
(Oliviu Craznic – Recomandări de lectură) Mircea Opriţă: Călătorie în Capricia – Cu adevărat ultima aventură a lui Gulliver (Ed. Eagle Publishing House, 2011)
Post Stats
- 596 words
- 3447 characters
- 194 s reading time
- 298 s speaking time
Link to this post:
<a href="https://www.mediatarget.ro/arta-plus/recenzie/oliviu-craznic-recomandari-de-lectura-mircea-oprita-calatorie-in-capricia/">(Oliviu Craznic – Recomandări de lectură) Mircea Opriţă: Călătorie în Capricia</a>
