Lansarea noului album Subcarpati: Satele Unite ale Balcanilor.
„Este vorba despre a da jos granitele ca sa descoperim un nou sunet balcanic, o cultura comuna” – BeanMC, fondatorul Subcarpati.
Subcarpati e un mix exploziv intre muzici traditionale romanesti si beat-urile zilei de azi. O combinatie eclectica prin care ne reoxigenam cu folclor romanesc, instrumente traditionale si ritmuri de trip-hop, dubstep, rap sau dancehall. Subcarpati inseamna Bean, Vali Umbra, Afo, Power Pe Vinil, Madalina Paval, Valentin Musat (chitara), Alin Stoianovici (acordeon/synth), Claudiu Rusu aka Kani (tobe), Bogdan Zoom (lumini), Cosmin Lazar (sunet), VJ Andri si alti colaboratori.
mai multe detalii »» facebook event | official website | instagram | youtube
Subcarpati – Satele Unite ale Balcanilor: lansare album | Herăstrău Park
Despre SUBCARPATI
Cu citeva exceptii, n-am prizat incercarile muzicienilor romani de a integra in opera lor teme venite din zona folclorica. Phoenix a reusit, acum mai bine de 30 de ani, sa se apropie de idealul unui sunet care n-avea cum sa fie originat decit in spatiul acesta, motivele sonore cvasi-primitive fiind inteligent si convingator topite in ceea ce muzica isi asuma atunci ca modernitate, rock-ul. Rock-ul, inventia nemesisului din Vest. O incercase si Sincron-ul lui Cornel Fugaru, dar acolo era vorba doar de o altfel de interpretare a pieselor din folclor, construite pur si simplu surf rock-ist. Pe undeva, si Sfinx reusise sa adulmece urma monstrului arhetipar, pe Zalmoxe, insa era acolo un apel la mitologie & folclor in numele unei psihedelii nationale. Savoy incercase si ea marea cu degetul. N-a fost sa fie, pentru ca anii ’80 au rezolvat problema iluziei libertatii cu voie de sus, iar regimul acela si-a creat propria varianta de folclor modernizat, unul in care industria metalurgica inlocuise tablourile cimpenesti. Toate proiectele de gen care au urmat, la o distanta in timp considerabila, s-au impartit injust intre acceptabil si gretos. In 2010, lucrurile parca stau un pic altfel.
Bean, asa cum mai e cunoscut autorul albumului despre care scriu aici, membru al colectivului Blanoz si actual vocalist al trupei Suie Paparude, trecut pentru o vreme si prin L’Orchestre de Roche, face parte dintr-o generatie cu dubla mostenire, care a crescut cu televizorul etern comutat pe toate MTV-urile ultimilor 20 de ani si cu calculatoarele mereu conectate la toate sursele www ale ultimilor 10, „pe la Romana“, in centrul unei urbanitati a carei sete de importuri culturale vestice nu s-a potolit niciodata, dar si „prin Dolhasca, la cimpie“, spatiul in care arhaismele (si derivatele lor) inca mai sint conservate si performate. E declaratia de intentie pe care o face pe „Am crescut pe la Romana“, o strigatura in care tempoul infernal al kick-urilor maramuresene se varsa destul de logic in drum&bass. Forma in care artistul toarna esente din folclor e una surprinzatoare pentru genul/genurile muzical/e pe care le cultiva si pentru muzica romaneasca, in general.
Incercarea de reintoarcere la radacini, la copilarie – a lui, dar si a muzicii – este una sincera, chit ca mobilul ar putea sa fie o originalitate pe care n-ai cum s-o obtii altfel astazi, in momentul in care totul pare a fi fost deja spus in muzica, in care fast-food pop-ul vestic e bine fixat in reflexul unui anumit tip de producator si consumator. La fel de bine cum poate fi o dorinta a autorului de a-si recupera, revizita si asimila trecutul, de a-si rezolva o problema mai degraba abisala (vezi aluzia la muzica pe care o ascultau bunicii lui), de a se maturiza, pina la urma. Bean/Subcarpati si-a gasit sursa noii energii si ne spune si noua secretul pe „Doina spiritului“, unul dintre punctele tari ale albumului (alaturi de „Salvez lumea“, „Hora fericirii“, „La cutari“, tripantul featuring aroman al Marei, sau „Atit de personal“). Mai mult, muta doina in contemporaneitate, adoptind – iata o inovatie! – modelul vocal al lautarului de altadata. „Cind a fost la ’89“ decupeaza si folclorizeaza cu stil o perioada la care memoria colectiva tresare, pe tiparul acelorasi vechi interpreti, cei care inregistrau si reproduceau un anumit moment istoric. Repetitia unor sample-uri populare/lautaresti livreaza albumului o atmosfera stranie si o febrilitate foarte viscerala. Si chiar daca idiomul nu e absorbit intotdeauna complet – poate de aici vine uneori aerul de improvizatie, de constructie cumva subreda –, rezultatul final conciliaza laudabil muzicile vechi cu cele noi, sirbele cu trip-hop-ul, doinele cu hip-hop-ul, horele cu dubstep-ul…
Este, totusi, doar o prima tentativa recenta si decenta de a asimila folclorul, iar nu de a lipi doua forme distincte de experienta sonora pentru un miraculos efect de marketing.
sursa: subcarpati.com
Post Stats
- 751 words
- 4925 characters
- 244 s reading time
- 375 s speaking time
Link to this post:
<a href="https://www.mediatarget.ro/evenimente/lansari/subcarpati-satele-unite-ale-balcanilor-lansare-album/">Subcarpati – Satele Unite ale Balcanilor: lansare album</a>
Buy Tickets
